Este linişte, dar mă dor urechile.
Este noul, dar mi-e dor de vechile Timpuri
Când puteam să iubesc…
Când puteam să trăiesc…
Când ştiam să trăiesc…
Când ştiam că ochi-mi scânteiesc.
Atâta timp a trecut şi mi-e sete.
Vorbele tale oare pot să mă-mbete?
Cât de asurzitoare-ți sunt Vorbele tale tăcute.
Oare le-ai scos din pământ?
Din ce sunt făcute?
De ce urli la mine când şti
Că toate sunetele le pot amuţi?
„Eşti surd”, asta spun mulţi.
Trezeşte-mă! Te rog, trezeşte-mă!
Am aţipit. Nu a trecut mult timp, dar n-am pripit.
Mă uit în jur şi puietul plantat a crescut.
Cât timp a trecut? Câte lucruri s-au petrecut?
Oare copilăria mi-a trecut?
Unde sunt? E prea multă gălăgie.
Văd roşu, dar nicio făclie.
Aud zgomot, dar nicio vibraţie.
Acum e întuneric… Din nou.
Ce am făcut să merit acest destin?
Unde-mi sunt prietenii? Unde-mi e mama?
Sunt bătrâni, dar parc-acum eram copii.
Mi-e frică, dar nu mă ia spaima.
Ce se întâmplă? De ce sunt singur?
Un singur lucru e sigur.
În curând am să mor,
Mor fără pic de dor
De ce am fost, sunt sau am să fiu
Ştiind că tot aş fi fost viu.
Negru. Întuneric. Ceață.
E cumva aceasta…o nouă viaţă?
Din nou sunete, din nou culori.
Câţi copaci asurzitori, Câţi cântăreţi orbitori.
Mă doare capul de-mi plesneşte.
Simt că cineva mă păleşte. Tăciune. Cărbune.
Încă nu am murit. Simt un miros
Atât de delicios, Dar e doar scoarță.
Atâta moarte, atâta viaţă.
Totuşi ceva miroase foarte apetisant.
Miroase atât de fascinant.
Îmi este atât de foame
Încât aş mânca orice.
De ce îmi tot apare acest abis în faţă?
Parcă nu mai eram în viaţă.
Sunt un muritor
Fără pic de dor.
Sunt un nemuritor
Fără vreun viitor.
Mor fără a putea trăi.
Este acesta un fel de-a mă pedepsi?
În sfârşit, ştiu unde sunt.
În sfârşit, ştiu când sunt.
Nu a trecut mult timp, doar o secundă.
Cum am putut să las negura să mă pătrundă?
Mi-a fost dor de tine atât de mult.
Cum am putut să nu ascult?
Cum am putut să tac?
Nu mai am nimic ce să fac.
Sunt doar un şarpe într-un copac
Așteptând o victimă să-o atac.
-„Povestea Diavolului”, 6 feb 2020, de Anonim
Sfârşit de carieră
Ai ajuns la barieră.
Copiii se nasc în sferă,
Unii speră,
Alţii disperă.
Cei ce speră simt că pot să iasă.
Cei ce disperă se simt prinși în plasă.
Au un lucru în comun: captura,
Ce le întărește simpatia sau ura.
Ieșind din sferă ca adulți
Le este scris totul pe frunți,
De la ape până la munți,
De la medieval și modern
Până la un sentiment etern.
Unii trăiesc pentru a îndura,
Alţii trăiesc pentru a tortura,
Crezând că au ieşit din sferă.
-27.07.2020, „Zeii”, de A.